Oare ei, cei de la guvernare, mai dorm noaptea, cu gândul la criza economică şi la economia ţării care se scufundă pe zi ce trece? Îi lasă să doarmă duşi „contracţia” economică de minus 8 la sută, sutele de mii de şomeri care se anunţă, zecile de mii de firme care se închid pentru că ei nu sunt în stare să găsească soluţii?
Pot ei, oare, să pună geană pe geană, ştiind că de deciziile lor depinde soarta românilor? Nu se perpelesc noaptea în somn cu gândul că poate nu au făcut tot ce au putut în ziua de dinainte pentru a găsi soluţiile salvatoare?
Sincer, de unii mă cam îndoiesc.
Pe premierul Emil Boc îl ştiu că e bine intenţionat şi chiar vrea să reuşească, să găsească acele măsuri anti-criză care să ridice economia şi să nu-i lase pe români să ajungă muritori de foame. E conştient că este în joc cariera sa politică dar nu numai. Cred că are frisoane numai când se gândeşte că de modul cum va gestiona el ţara va depinde realegerea lui Traian Băsescu pentru un nou mandat la Cotroceni. Boc chiar se zbate, a renunţat la concediu, vrea să mişte lucrurile, să zbârnâie treaba pe la Bucureşti, ia tot felul de măsuri, unele bune, altele contestate, dar măcar caută să scoată bani şi din piatră seacă şi nu stă cu mâinile în sân.
L-aţi văzut pe premier în ultima vreme? Luaţi o poză de anul trecut şi faceţi o comparaţie. Veţi vedea că e schimbat, părul i s-a cam rărit, a încărunţit la tâmple, pungi de cearcăne i se ascund în spatele ochelarilor. Sunt semne clare că pe primul ministru îl apasă grijile guvernării.
L-am auzit, în schimb, pe ministrul Agriculturii, Ilie Sârbu, care şi-a luat concediu că doar nu-i fraier să asude pe timpul verii prin minister căutând soluţii prin care să pună pe roate agricultura românească. Sârbu pare proaspăt venit de la vânătoare, nevătămat de data asta, prin părţile delicate.
Videanu se pregăteşte, şi el, să o taie în vacanţă. Marmura se vinde bine şi dacă e criză şi dacă nu. Pentru palate sau pentru morminte. Tot un drac.
Nu mai vorbesc de Monica Iacob Ridzi, de Elena Udrea sau de Nicolae Nemirschi. Preocuparea lor pentru salvarea economiei româneşti s-a văzut. De ei şi de banii publici risipiţi cu dezinvoltură se ocupă organele abilitate ale statului.
Se vede cu ochiul liber cum, pe unii politicieni de la putere, cocoţaţi în fruntea bucatelor, criza economică îi lasă rece. Sunt convins că dorm neîntorşi noaptea şi visează la plajele de la Monte Carlo, cu gândul la alegeri. Asta îi doare cel mai tare, nu criza, nu soluţiile, ci cum pot să ne mai mintă, să ne mai păcălească încă o dată să-i alegem. Pentru că, nu-i aşa, de acolo de sus, criza se vede mică, mică de tot, sau deloc…
Nu pot să nu mă gândesc că se apropie decembrie. Că, poate, o dată la 20 de ani, mămăliga explodează, totuşi. Şi mi-e din ce în ce mi clar că dacă o ducem tot aşa sau şi mai rău până atunci nu ne rămâne decât „ultima soluţie”. Haideţi că ştiţi cu toţii despre ce este vorba, că doar rimează…
