Guvernul de luni

 

Mă risc la un pariu pe o sticlă de Johnny Walker Red Label că luni se va contura un guvern PDL-PNL-UDMR, în ciuda negocierilor de tipul fiecare cu fiecare.

Şi am să aduc şi argumente care să susţină raţionamentul.

PNL este singurul dintre cele trei partide care revendică funcţia de premier, care poate să cedeze, pentru că şi pentru PDL şi pentru PSD a avea primul ministru este o condiţie sine qua non a guvernării. PNL, de  pe locul trei, se dă cocoş la negocieri, pentru a ceda într-un final şi a obţine cât mai multe avantaje.

Acuma depinde în faţa cui va ceda PNL, în faţa PSD sau a PDL.

Există voci care dau ca sigur un guvern PSD-PNL, cu un premier social-democrat, pe baza faptului că cele două formaţiuni au colaborat bine în ultimii doi ani.

Nu cred că PNL, însă, va da premierul pe mâna PSD pentru a intra la guvernare, pentru că liberalii iau în calcul în primul rând supravieţuirea lor politică, la putere, şi mai apoi ura faţă de preşedintele Traian Băsescu, un punct comun clar pe care îl au cu PSD.

Numirea premierului stă la mâna lui Băsescu ori acesta a spus, pentru cine vrea să citească printre rândurile prezidenţiale, că va numi un membru de la PDL, partidul său de suflet şi partidul care a câştigat, din punct de vedere constituţional, alegerile.

Cu alte cuvinte, ce rost ar avea ca PNL să intre în combinaţie cu PSD dacă PSD nu va primi nominalizarea ca premier? Ok, vor spune unii, dacă PSD şi PNL fac majoritatea şi şeful statului nu numeşte un prim-ministru de la PSD, ci de la PDL, atunci, în Parlament, se va ajunge la căderea guvernului democrat-liberal, de trei ori, şi la alegeri anticipate. Or să îmi explice cineva care parlamentari vor vota pentru aşa ceva, în condiţiile în care au fost aleşi aşa cum au fost aleşi, unii la ruleta rusească a redistribuirii? Cine îşi face iluzii că ar mai putea fi reales dacă în primăvară au loc noi alegeri parlamentare?

Doi la mână: chiar dacă PSD şi PNL ar forma majoritatea, dreptul preşedintelui de a numi premierul e constituţional şi argumentat de faptul că PDL a câştigat mai mulţi parlamentari. Deci nu forţează Constituţia şi nu prea sunt întrunite condiţii pentru eventuala sa suspendare. Dacă PSD ar fi avut, în final, rezultatele de la exit-poll-uri, atunci, da, lucrurile erau schimbate.

Bun, şi atunci de ce ar merge PNL pe mâna PSD, când mai există incompatibilităţi de programe şi doctrine, legate de cota unică, de exemplu, dar şi de o percepţie negativă a unei guvernări pe faţă între dreapta cu stânga.

De ce să rişte PNL să îşi bată singur cuie în talpă?

Astfel încât rămâne varianta unei guvernări cu PDL şi UDMR, în fapt, refacerea guvernării anterioare.

De ce cu PDL? Simplu; pentru că, oricum, preşedintele Băsescu va numi un premier de la PDL. Pentru că nu există diferenţe majore de programe sau doctrină între cele două formaţiuni. Pentru că, renunţând la funcţia de premier şi arătând ce concesie majoră au făcut, liberalii pot forţa mâna PDL pentru a obţine ministere cheie şi nu numai. Ar putea să ajungă la un acord ca Justiţia, de exemplu, să revină Noricăi Nicolai, cu mapa sa profesională cu tot. Sau ca Tăriceanu să facă pasul înapoi şi să preia şefia unei camere a Parlamentului.

Cu PDL au mai guvernat, cu UDMR la fel, şi ar forma o majoritate stabilă.

Că s-au certat înainte cu democrat-liberalii, că au scos PDL de la guvernare, că s-au porcăit, sunt aspecte ce ţin, deja, de trecut, iar PNL se gândeşte la viitor.

La un viitor care să-i menţină la putere, nu la unul care să-i trimită, pentru patru ani, în opoziţie…

Părerea mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: