Marele Guvern

 

– Domnu’ preşedinte, ce facem cu ăştia, că nu renunţă la premier?

„Ăştia” erau liberalii, dar Mircea Geoană nu mai făcu precizarea, pentru că Iliescu, aşezat comod într-un fotoliu, ştia prea bine la cine se referă.

Pe măsuţa din faţa celor doi, zăcea un morman de foi, dosare, pline cu schiţe, nume şi adnotări.

Tocmai făceau guvernul în jurul PSD.

Iliescu aruncă o privire iute spre ecranul televizorului, dat pe mute, unde Tăriceanu vorbea la pereţi despre faptul că PNL ţinea morţiş să aibă primul ministru, deşi obţinuse doar 18% din mandatele parlamentare.

– Ce tupeu are Călin. A ieşit al treilea şi are pretenţii. Las’ că îi dăm noi premier de nu se vede.

Liderul PSD clipi scurt, din spatele foilor

– Şi totuşi?

Întrebarea îi sâcâia de ceva vreme pe cei doi. Intuiau jocul liberalilor la două capete, şi cu PDL şi cu PSD, cereau mult, pentru a avea de unde lăsa, cereau postul de premier pentru a obţine mai mult, şi a putea spune „vedeţi ce sacrificiu am făcut”.

Nu era fair play deloc, dar aşa era în politică.

– Ştii ce, Mircea, dacă stau şi mă gândesc, cred că ştiu cum să rezolvăm problema şi să ies şi eu bine. Ce-ar fi dacă am primi toţi o ciozvârtă, şi noi de la PSD, şi PNL, ba chiar şi ungurii? Facem un Mare Guvern, cu multe ministere, şi ne ajungă la toţi, să nu fie cu supărare, că avem de unde. Ne băgăm toate partidele la guvernare, că nu suntem multe. Nu ne mai certăm nici noi, nici PDL.

Geoană clătină din cap a aprobare. Rotiţele i se învârteau cu repeziciune în cap. Înşfăcă ideea din zbor şi o dezvoltă.

– Dar cum să se facă împărţirea ministerelor? Cine să dea premierul, noi sau PDL, că Băsescu nu prea vrea să mă pune pe mine în fruntea Guvernului. Şi să vedem cine să ia mai multe ministere, Cât să ia PNL şi cât UDMR. Mai este de lucrat de varianta asta, dar ar împăca pe toată lumea. Restul sunt detalii.

Iliescu, creierul din umbră al PSD, nu răspunse.

– Aşa, fiecare va fi mulţumit. Vom fi toţi la putere, vom avea un cuvânt de spus, ne vom împărţi funcţiile în teritoriu, vom avea bani de dat pe la primari, vom avea miniştri şi secretari de stat. Adică exact ce am visat.  Păcat că nu e şi Vadim aici…

Preşedintele de onoare al PSD răsuflă satisfăcut.

– Ce zici, Mirceo, merge o şampanie pentru soluţie? Ia scrie tu repede varianta asta şi sună-i pe Boc, pe Tăriceanu şi pe Marko, să vă puneţi de acord.

În timp ce umplea foaia cu ministere, o întrebare nu-i dădea pace lui Geonă: ce democraţie e aceea fără opoziţie? Alungă repede gândul şi se concentră pe naşterea Marelui Guvern.

Democraţia putea să mai aştepte.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: