Săracii de ei

 

Directorii erau supăraţi foc şi pară. Aşezaţi la o masă de consiliu într-una din agenţiile guvernamentale, rumegau groaznica veste pe care o primiseră de la premierul Emil Boc şi anume că li se vor reduce salariile.

– Nu se poate aşa ceva. Tocmai mi-am luat un credit din bancă de un milion de euro pentru vila de la Saint Tropez şi de unde mai achit eu 4000 de euro pe lună? Nesimţiţii ăştia, m-au lăsat cu casa în aer, începu unul dintre directori.

– Stai, frate, sări de colo un altul, roşu de furie. Eu i-am comandat la aia mică, acu termină facultatea la privat, un Ferrari, de 200.000 de euro, pe comandă. Plătesc şi eu rate, ca tot românul, vreo 5000 de euro pe lună şi acuma ce dracumă fac? Doar nu o să sun în Italia să le spun să nu mai trimită maşina, că se supără fata…

Vorbeau toţi odată şi se văitau, înjurându-l, printre dinţi, pe proaspătul prim-ministru.

– Da, băi, eu aveam yacht-ul cumpărat de anul trecut, parcă văd că acuma nu mai pot plăti ratele. Dar să îl vedeţi pe Gicu, de la Agenţia (…), care avea 370 de milioane pe lună, şi acuma săracu, nu mai poate să îşi ia avionul. La 10.000 de euro pe lună îşi permitea, dar acuma…

Sună un mobil şi întrerupse, pentru o clipă, zumzetul din încăpere.

– Da, iubi, da, dar ţi-am promis. Da, am auzit. Nu te supăra, că tot te duc la Milano de Revelion, la shopping, fii liniştită. Păi avem bani, că mi-am tras o primă de Crăciun de 500 de milioane…Da, iubi, te sărut, da, şi eu…

Directorul stârni priviri invidioase în jur. Toţi ştiau că, de Revelion, va pleca cu amanta, o jună secretară, în interes de serviciu, în Italia. Acuma va trebui să o împace şi pe consoartă, cu un colier de 5000 de euro.

Alte cheltuieli de sărbători…

– Mă piş pe ei 4800 de lei, băi, că ăştia erau bani de ţigări la mine până acuma.

Un alt directoraş de regie naţională izbucni ca o furtună şi bătu cu pumnul în masă.

– Păi ce crede ăsta, că îşi bate joc de noi în halul ăsta? E criză şi el ne taie salariile? Şi noi din ce mai trăim?

Un alt mobil sună şi toţi ciuliră, curioşi, urechile.

– Mda, ceee? Cât vor primă de Crăciun? 35 de lei fiecare? Îs nebuni, nesimţiţii. Aşa-i dacă eşti şef bun, ţi se urcă în cap. (Acoperi microfonul cu palma şi şopti către ceilalţi „Contabila de la minister”) Nu le da nimic, auzi, ce primă mai vor şi angajaţii, când mie mi-au tăiat din salariu?

Calculă rapid, în gând, că la 150 de funcţionari ai agenţiei din subordinea ministerului la care lucra, ar veni cam 1500 de euro în total. Adică, cam un sfert din prima lui de sărbători pe care tocmai o aprobase Consiliul de Administraţie.

– Nu le da nimic, ţipă în telefon, să vadă şi ei cum e să strângi cureaua şi să îi mai voteze şi altădată pe ăştia de la PDL şi PSD,..

Înghiţi în sec şi aproape îl podidi plânsul. Se calmă, la fel de brusc cum se enervase.

– Ce ne facem, fraţilor? Unde să plecăm, cine ne mai angajează? Eu zic să ne mai gândim să rămânem, totuşi, şi la banii ăştia. Şi vedem cu ratele mai încolo. Doar amânăm proiectele noastre personale, nu le sistăm, până trece criza. Nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: