Un an dificil

 

Românii se trezesc, încet-încet, din euforia petrecerii de Revelion, iar de luni, vor da piept, cu criza economică, cu problemele şi greutăţile de zi cu zi. Cu promisiunile neonorate ale guvernaţilor, cu devalorizarea leului, cu închiderea unor fabrici, cu un nou val de scumpiri care se anunţă.

 

– Eu i-am votat pentru că au promis că ne dau 50% majorare de salarii. Abia am intrat în învăţământ, e primul an şi sper să nu fie şi ultimul. A fi dascăl, în România, e foarte greu şi nu e de mirare că se face şcoală cum se face. O jumătate de salariu în plus m-ar ajuta şi chiar dacă e mult, la mine s-ar simţi.

Proaspăta învăţătoare câştigă 700 de lei pe lună, cu care abia îşi plătea cheltuielile de bloc pe timp de iarnă. Mai rămâneau ceva pentru mâncare, ce să mai vorbim de haine. Trebuia să facă un efort supraomenesc, uneori, ca să îşi ia haine ca lumea, pentru că statutul social nu îi permite să vină oricum îmbrăcată în faţa elevilor.

– Dacă în Parlament, PSD şi PDL au votat majorarea salariilor cu 50% iar liberalii au spus că nu se poate suporta creşterea pentru că nu sunt bani la buget, de ce ne-au fraierit şi au susţinut că dacă vin ei la putere se vor majora salariile? Vin acuma şi le dau dreptate celor de la PNL cum că, într-adevăr, nu sunt bani? Cum se numeşte ceea ce au făcut PSD şi PDL?

 

– Eu i-am votat că au promis majorarea punctului de pensie şi că vor plăti şi pensii mai mari pentru grupele I şi II de muncă, deşi liberalii ziceau că nu sunt bani. I-am votat pe cei care promis că dau bani, nu pe cei care iau. Am crezut că cei de la PDL şi PSD sunt serioşi şi că, dacă vin la putere, vor aplica legea pe care toţi au votat-o. Că vor găsi bani, nu?, că aşa au spus. Numai să ajungă la putere. Şi i-am votat. Iar acuma aflăm că nu găsesc bani. Păi nu ştiau dinainte că nu sunt bani, nu au zis că fac ei rost? Altfel îi mai votam?

Bătrânul era revoltat. Se mai fripsese el cu promisiuni electorale, însă niciodată atât de tare. Şi câtă nevoie ar fi avut acum, la bătrâneţe, de banii respectivi, o răsplată binemeritată după anii grei munciţi în condiţii grele. Nu pentru croaziere în ţări exotice, cum ştia că făceau pensionarii din Germania, de exemplu, ci pentru medicamentele care îl mai ţineau în viaţă…

 

– Ce mare lucru că am promis majorarea salariilor profesorilor cu 50% şi a pensiilor, că doar era campanie electorală. Nu ne durea gura. Trebuia, dacă era cazul, să mâncăm c…t. Ce, nu ştiau oamenii acest lucru, că doar asta înseamnă politica, să ajungi la putere cu orice preţ.

– Da, păi chiar să vină să ne scoată ochii că nu le dăm nu ştiu câţi bani în plus? Păi de unde, că nu sunt bani. Criza economică a secătuit bugetul de stat. Nu le-a spus premierul că nu se mai încasează veniturile în cuantumul estimat? Dacă nu sunt, nu sunt şi gata, doar nu au pretenţia să aducem de-acasă? Bine, bine, ştiam şi noi în campanie că nu vor fi bani pentru salarii şi pensii mărite, dar cine nu ştia?

Cei doi miniştri, de la PSD şi PDL, discutau, relaxaţi, la o cafea, după ce tocmai se întorseseră de la o chermeză cu preşedintele la Sinaia. Printre friptane şi vinuri de colecţie căutaseră soluţii de onorare a promisiunilor şi cum să scoată bani din piatră seacă. Nu prea găsiseră, concluzia fiind că cel mai bine ar fi să dea vina pe criza economică, cea care, în acest an, spre deosebire de anii precedenţi, înlocuise „greaua moştenire”.

„Anul dificil”, pentru popor, nu pentru ei, începuse.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: