Ia sporu’, neamule!

Directorul se foia, neliniştit, în antecamera ministrului. Transpirase şi îşi făcea vânt cu foile pe care le ţinea în mână, rostind în gând discursul pe care avea să-l ţină şi argumentele însoţitoare ale propunerilor pe care urma să le facă.

Secretara ministrului şi funcţionarii care îşi făceau drum prin încăpere îi aruncau încurajări mute. De abilitatea lui de a-l îmbrobodi pe şeful ministerului depindea bunăstarea şi prosperitatea lor.

Directorul îşi făcuse calculele la sânge. Ştia să foloseacă un ton mieros, sau mai ferm, în funcţie de starea de spirit a şefului. Limba, atent şlefuită de ani buni în care peria în stânga şi-n dreapta, era punctul lui forte.

Telefonul interior ţârâi şi secretara îi făcut semn să intre, nu înainte de a-i face semn că îi ţine pumnii.

Trecu de uşa capitonată şi îşi făcu, în gând, semnul crucii.

– Dom ministru, să trăiţi, am aici calculele pentru sporuri, premii şi stimulente în noul an. Ştiţi, aşa am procedat de fiecare dată în luna ianuarie.

Aşeză uşor dosarul în faţa ministrului şi îi studie figura pentru a-i ghici starea de spirit. Mai fentase el poate zece astfel de miniştri de-a lungul carierei sale de director în minister, aşa că nu îşi făcea probleme.

– Avem aici salariul mediu de bază pe minister, 3000 de lei. Şi aici lista cu sporuri, ştiţi, ne mai ajută să nu murim de foame. Toate sunt legale, să trăiţi, adoptate după ’90 de predecesorii dumneavostră…

Ministrul nici nu clipi. Îi făcu abia un semn din cap să continue.

– Avem sporul de noapte de 25 % şi sporul de vechime. Ştiţi, nu se prea lucrează noaptea, adică, poţi să stai odată până la ora 24 ca să poţi justifica acest spor. Toţi o fac, ştiţi.

Rânji complice, după care începu să turuie. Ministrul i se părea o pradă uşoară, cum fuseseră şi ceilalţi.

– Avem şi spor de punctualitate, de 10 %, adică pentru cei care nu întârzie niciun minut de la program şi care nu au avut nicio zi de concediu medical sau o învoire. Avem spor de folosire a calculatorului, tot de 10 la sută…

Ministrul ridică o sprânceană şi frunzări dosarul.

– Păi nu este obligatoriu să ştii să foloseşti calculatorul? Nu este cerinţă expresă a postului?

– Ba da, dar ştiţi, să trăiţi, şi cei de la Externe au spor de 20 % pentru limbi străine. Adică şi la ei e obligatoriu să ştie fiecare limbi străine, e normal, dar şi-au tras şi un spor pentru asta. Şi atunci am zis că noi de ce nu…Ştiţi, că doar nu daţi de la dumneavoastră…

Încurajat de tăcerea ministrului, directorul turui mai departe.

– Aşa, mai avem un spor de condiţii grele, de 5 %, că avem mai multe etaje la minister şi, uneori, urcăm pe scări. Avem un spor de stres că lucrăm cu publicul, tot de 5 %, şi un sporuleţ, aşa îi zicem, de 3 %, de privelişte, că avem în spate o fabrică cu ziduri cenuşii şi pe unii îi deprimă. Avem primă de zi de naştere, pentru fiecare angajat, câte un salariu net, o primă de aniversarea căsătoriei, jumătate de salariu, şi o primă pentru ziua soţiei, ştiţi, noi încurajăm armonia în familie. Am pus acuma, uitaţi aici, să trăiţi, la pagina 3, o primuţă pentru ziua copilaşilor, să luăm şi noi cadouri, un 5%. Ştiu că şi dumneavastră, să trăiţi, aveţi doi, să vă trăiască.

Făcu o pauză. Parcă îl hipnotizase pe ministru, de se uita la el cu ochii mari.

– Şi avem spor de hrană, 10%, la cantină, să nu aducem sandwich-uri de acasă, un spor de bună purtare, de 20%, adică pentru cei care nu vin băuţi la serviciu, că la alte ministere se întâmplă, un spor de 25% pentru fidelitate, unul la fel, tot de 25%, de confidenţialitate, adică, ştiţi, să trăiţi, nimeni nu suflă o vorbă despre ce se întâmplă în interiorul ministrului. Sunt muţi cu toţii, să trăiţi, şi atunci trebuie să îi recompesăm cumva.

Îşi sterse o broboană de sudoare de pe buză şi continuă. Lista era departe de sfârşit.

– Mai avem un spor de aer condiţionat de 10%, ştiţi că am auzit că poate fi nociv şi unul tot de 10% de periculozitate. Ştiţi, într-o iarnă, o doamnă de la contabilitate a alunecat pe scările de la intrare, că era polei, şi şi-a scrântit glezna. Şi am zis că, ştiţi, preventiv, sunt şi condiţii periculoase. Una peste alta, ne scoatem încă două-trei salarii cu sporurile astea. Staţi, că mai sunt…

Dădu pagina, când întrebarea ministrului îl lovi în moalele capului.

– Dar spor pentru aerul pe care îl respiraţi la serviciu nu aveţi?

Directorul se opri buimac. Nu ştia dacă ministrul îl lua peste picior sau vorbise serios. I se aprinse o luminiţă. Deci, până la urmă, ministrul se dăduse pe brazdă.

– Încă nu avem, dar dacă doriţi să punem…

De la radio, se auzi vocea premierului Emil Boc, iar ministrul îi făcu semn să fie atent.

– Am un mesaj pentru bugetarii de lux, „puşcă şi cureaua lată, ce sporuri, stimulente şi prime aveaţi odată”.

Ministrul luă dosarul şi scrise mare, cu cariocă neagră, să se vadă „Respins”, după care semnă.

Directorul ştiu că trebuie să îşi găsească alt loc de muncă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: