Întotdeauna, după

Spre deosebire de alte ţări,  în România, întotdeauna se intervine după ce are loc un eveniment neplăcut, întotdeauna autorităţile se trezesc să ia măsuri, uneori heirupiste, după ce fapta a fost consumată. Aţi observat că niciodată nu se mişcă un deget înainte de a se întâmpla ceva? Trebuie să vină potopul peste un sat pentru ca primăria localităţii, Prefectura şi Guvernul, autorităţile plătite din bani publici, să se ocupe de întocmirea hărţilor de risc, trebuie să rămână zeci de oameni fără case în urma apelor revărsate pentru a se decide instituirea unui sistem de alarmare, de permanenţă, de avertizare, trebuie să moară oameni înecaţi pentru a se transmite şi la primăriile din mediul rural avertismente meteo. Pînă nu se întâmplă ceva grav, toţi stau şi dorm că doar aşa de bine ca la stat nu se doarme nicăieri în ţară. Trebuie să vină un dement să împuşte doi oameni la Braşov pentru ca autorităţile să descopere că din puşcăriile României lipseau de la apel 130 de Gorbunovi periculoşi care fuseseră învoiţi sub diverse pretexte din penitenciare şi nu s-au mai întors cu anii. Cică erau daţi în urmărire, dar nu îi căuta nimeni. A fost nevoie de dispariţia unor arme dintr-un depozit militar de la Ciorogârla pentru ca Armata să revizuiască modul în care se face de pază. A trebuit să moară pacienţi plimbaţi între spitale sau la uşa cabinetelor medicale pentru ca oficialii Ministerului Sănătăţii să îşi dea seama că sistemul sanitar este bolnav şi că e nevoie de noi reglementări şi de respectarea lor la sânge, de către medici şi asistente. Nu înţeleg de ce, la noi, nu există proceduri clare, scrise, aplicate şi respectate la virgulă, pentru toate acestea, cum e la americani sau la nemţi, de exemplu. Acolo au regulamente care prevăd cum se procedează într-o sumedenie de situaţii, ce paşi trebuie făcuţi, şi când anume, în ce succesiune, cine răspunde şi aşa mai departe. Am citit un studiu despre modul de intervenţie în caz de calamitate în Germania, cu regulamentul, gros aproape cât o Biblie, care trebuie aplicat la literă, pentru a se ştii în fiecare moment ulterior, dacă sunt comentarii, cine nu a procedat ca la carte. Intervenţia e descrisă băbeşte, ca pentru proşti, ar zice unii, cu paşii care trebuie urmaţi, cine duce furtunul dacă e incendiu, cine cuplează pompa de apă şi cine învârte robinetul, cine ţine scara de incendiu, cine scoate barca gonflabilă, cine o umflă şi la câte atmosfere, dacă e inundaţie. Dacă proprietarul casei inundate are obiecţii la modul în care barca s-a răsturnat şi bunurile sale au intrat la apă, se şie în orice clipă a cui a fost responsabilitatea. Am văzut o fază despre cum se intervine la noi? „Hai, mă, iute, tu, ăla, umflă barca aia, dă-i bice, că e târziu. Hai, lasă, e suficient atâta, merge şi aşa, ţine, hai sus şi dă la vâslă”. Mda, asta e România. Să ne ferească Ăl de Sus de toate relele, că singuri nu suntem în stare să prevenim. Dar să plângem, după, suntem primii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: