Frânturi de viaţă

M-am întrebat, nu o dată, dacă merită.

Dacă merită să piardă crâmpeie, frânturi de viaţă care trec ca vântul şi pe care nu le mai poţi întoarce. Clipe de familie, cu mici bucurii de zi cu zi care, uneori, sunt mai importante decât orice pe lume, în viaţa asta atât de scurtă. Să te trezeşti dimineaţa şi să pregăteşti micul dejun pentru cele mici, să le faci cacao cu lapte şi cu cereale, să le ungi untul pe pâine pentru pacheţelul de pus în ghiozdan, să le întrebi ce ore au la şcoală. Să le aştepţi când ies de la ore, să o aduci cu maşina acasă, pe cea mare, care învaţă în centru, să le pui supa la amiază, să îţi spună ce au învăţat, dacă au ştiut lecţiile sau nu, să te bucuri şi tu de bucuria lor când au luat o notă mare. Să îţi arate, mândre, carnetul de note, iar tu să le asculţi, atent, cum sporovăiesc despre clasă, despre colega de bancă, despre cine ce haine mai poartă sau ce telefon mobil a mai apărut, despre vreun coleg care le face să roşească, iar tu să te faci că nu te-ai prins că cea mare are, deja, un prieten.

Să îţi întâmpini soţia cu un sărut când vine de la cursuri şi să o anunţi că ai spălat tu vasele şi le-ai ajutat pe fete la teme. Să stai să leneveşti pur şi simplu sâmbăta în pat, după amiază, să te joci cu fetele, să le scoţi la un film, la unul dintre multiplexurile din oraş. Sau să ieşi la shopping în mall fără garda de SPP-işti şi să nu fii nevoit să fugi de paparazzi şi să te strecori prin diverse cotloane până în parcare. Să stai acasă după amiaza şi să cobori, rapid, în trening, până la alimentara din colţul blocului să îţi iei o bere pe care să o savurezi la meciul de fotbal de seară de la televizor, alături de o pungă cu alune sărate şi decojite. Să te duci să plăteşti facturile la utilităţi, să stai la taclale cu administratorul blocului, să chemi instalatorul că ţi s-a înfundat robinetul de la chiuveta din bucătărie şi să te târguieşti cu el la cât îţi scoate lucrarea.

Să te uiţi la un serial de comedie fără să îţi sune mobilul în fiecare minut să te caute ba Băsescu, ba Geoană, ba Blaga sau Videanu. Să mai laşi ştirile şi să nu mai fi conectat la tot ceea ce se întâmplă în ţară şi în lume, lucruri care merg înainte şi fără tine, chiar dacă nu îţi dai seama. Să te bucuri de tihna familiei, şi să nu te simţi acasă ca la hotel, venind odată la câteva luni, pentru două-trei nopţi. Să apuci să îţi vezi fetele crescând, să le îndrumi în viaţă, să râzi cu ele când sunt vesele sau să te necăjeşti când se îmbolnăvesc, să simţi că eşti alături de familie când are nevoie de tine.

M-am întrebat, nu o dată, dacă merită să fii prim-ministru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: