Fapte, nu vorbe

E un fapt că preşedintele Traian Băsescu a promulgat legea de majorare cu 50 la sută a salariilor cadrelor didactice şi că, graţie acestui fapt, PSD şi PDL au adunat suficiente voturi încât să câştige alegerile de anul trecut, în dauna liberalilor care s-au opus majorării invocând lipsa banilor.

Sunt vorbe ce ne spun acum liderii PDL şi PSD, dar şi şeful statului, că nu ştiau atunci că nu vor fi bani şi că urma o criză economică pe care nu o putuseră prevedea.

E un fapt că anul trecut România a cheltuit mai mult decât şi-a putut permite, din cauza campaniilor electorale şi a pomenilor de rigoare, şi că a depăşit deficitul bugetar stabilit iniţial.

Sunt vorbe ce ne spune Călin Popescu Tăriceanu, secondat de fostul ministru al Finanţelor, Varujan Vosganian, că ei nu au mâncat usturoi, deşi le miroase gura de la un kilometru.

E un fapt că guvernarea Boc, prin ordonanţe controversate, emise şi modificate a doua zi, a produs haos şi şi-a ridicat în cap diverse categorii sociale, începând de la artiştii-pensionari, până la dascăli.

Sunt vorbe ce ne spun premierul Emil Boc şi miniştri că ei conduc în cel mai profesionist mod cu putinţă şi ştiu ce fac.

E un fapt că Traian Băsescu scade în sondaje, inclusiv în cele referitoare la încrederea maghiarilor în el.

Sunt vorbe ceea a spus că nu a venit la Congresul de la Cluj al UDMR ca să le dea un semnal pozitiv pentru ca, în toamnă, să fie votat de cât mai mulţi unguri.

E un fapt că România a luat împrumutul de la FMI pentru că altfel ar fi putut intra în incapacitate de plată.

Sunt vorbe cele spuse de oficialii de la Bucureşti că banii sunt doar o centură de siguranţă şi că nu vor fi folosiţi la plata unor salarii.

E un fapt că Ordonanţa nr. 37/ 2009 a dus la schimbarea pe criterii politice a şefilor de servicii deconcentrate, pedeserizarea de pe vremuri fiind un mic copil.

Sunt vorbe afirmaţiile premierului că nu s-a dorit decât eficientizarea activităţii în administraţie şi că actul normativ urmăreşte doar înlocuirea celor din teritoriu care nu pot ţine paşii cu miniştri. (Nu pot să nu mă întreb dacă Emil Boc era azi în opoziţie, cum ar fi reacţionat la o astfel de ordonanţă de politizare brutală şi din temelii a structurilor din administraţie. Probabil că, după ce ar fi protestat la CEDO şi Haga, ar fi ajuns cu plângerile până la Judecata de Apoi)

E un fapt că, începând de vineri, începe campania electorală pentru Parlamentul European, un alt bun prilej de vorbe mincinoase ale politicienilor. Faptele sunt fapte şi rămân aşa, indiferent câte vorbe vor folosi unii şi alţii să le răstălmăcească. Nu suntem chiar atât de proşti pe cât ne cred politicienii de toate culorile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: