Ziua a şasea: Andreotti, Politicianul

Este ochelarist, scund şi are urechi clăpăuge. Are cocoaşă, ticuri cu mâinile şi suferă de migrene. I se spune, printre altele, Belzebut. Toate acestea nu l-au împiedicat, însă, să fie unul dintre cei mai cunoscuţi politicieni italieni, de trei ori premier şi de câteva ori ministru al Apărării, Internelor şi Externelor. Plus senator pe viaţă al Parlamentului de la Roma.

Acum are 90 de ani, îl cheamă Giulio Andreotti, iar la TIFF a fost proiectat miercuri seara filmul „Il Divo” despre viaţa sa, la „Republica”, în faţa unei săli neaşteptat de pline pentru o peliculă politică.

Filmul este greoi pentru un non-italian, apar tot felul de personaje ale politicii din Cizmă, alături de mafioţi celebri, asasinate la comandă, iar Andreotti însuşi este un personaj extrem de complex, acuzat de legături cu Mafia sau că nu a făcut nimic pentru salvarea fostului prim-ministru Aldo Moro, răpit şi ucis de „Brigăzile Roşii”. Alcide de Gasperi, unul dintre „părinţii” UE, spunea despre Giulio Andreotti că este „foarte capabil în toate încât este capabil de orice”. În film mai circulă o poveste despre „Il Divo”, o caracterizare perfectă despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, un om politic: de Gasperi şi Andreotti mergeau la biserică, dar în timp ce primul se ruga, cel de-al doilea vorbea cu preoţii. De ce? „Pentru că preoţii aduc voturi, în timp ce Dumnezeu nu”.

Asta mi-a plăcut tare, foarte tare. Şi sălii la fel.

Bătrânelul cu ochelari mari şi urechi clăpăuge, cocoşat, cu dureri de cap şi ticuri ale mâinii, căruia italienii îi spun Belzebut, trăieşte încă şi mai activează în politică. În ciuda acuzaţiilor, nu s-a dat bătut şi, cel puţin aşa reiese din film, a considerat că a luptat întotdeauna pentru binele celor mulţi, chiar dacă pentru asta a fost nevoit să facă înţelegeri cu cei răi. E ca o scuză pentru a justifica o parte din acuzaţiile care i s-au adus.

Cică are o arhivă secretă, plină cu dosare, care l-ar fi scăpat de închisoare şi în faţa căreia arhiva CNSAS de la noi ar tebui să se ascundă.

Filmul are câteva secvenţe remarcabile, una chiar la început, cu faţa lui Andreotti plină de ace de acupunctură, tratament chinezesc contra migrenei, sau alta, când obiectivul camerei filmează, într-un cadru strâns, aproape printr-o lentilă a ochelarilor săi. Mi-au mai plăcut scenele când ditamai premierul Italiei ieşea noaptea pe străzile Romei să se plimbe, în linişte, cu mâinile la spate, însoţit de o batalion de poliţişti cu automate la umăr.

Oricum, gândindu-mă la clasa politică românească, nu văd niciun om politic de la noi care să ajungă măcar la genunchiul lui Andreotti, aşa controversat cum este, şi căruia să i se dedice un film…

Un răspuns to “Ziua a şasea: Andreotti, Politicianul”

  1. gazpefoc Says:

    Care clasa politica Romaneasca?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: