Miza Cotroceniului

M-au întrebat mai mulţi, zilele trecute, de unde atâta încrâncenare, de unde acest interes crescut până dincolo de ultima limită, pentru alegerile prezidenţiale. Ce miză reprezintă Cotroceniul, de ce această luptă politică în care loviturile sub centură fac parte din regulile jocului, de ce e aşa de important pentru un partid sau altul să câştige Preşedinţia României?

Pentru fiecare candidat înscris acum în cursa electorală pierderea alegerile ar însemna, parcă, sfârşitul lumii.

M-am gândit să explic, pe înţelesul tuturor, ce înseamnă miza Cotroceniului, care se poate rezuma în trei cuvinte: putere, bani, voturi.

Mecanismul e simplu.

Un partid al cărui candidat câştigă funcţia de preşedinte va avea şi funcţia de prim-ministru, prin numirea acestuia de către şeful statului. Şi va avea miniştri în guvern şi prefecţi şi subprefecţi în teritoriu. În Guvern se împart banii, pe proiecte, sau nu, pentru bugetari, pentru comunităţile locale şi judeţene, se decid diverse măsuri. Dacă ai un minister şi agenţii şi companii naţionale, poţi coborî pe filieră până jos în teritoriu, cu numirile membrilor partidului, în diverse funcţii de directori şi directoraşi, şefi şi şefuleţi de serviciile deconcentrate – inspectorate, direcţii etc. Şi mai jos, în interiorul acestora, la nivel de secretară, funcţionar, şofer etc. Se dă, cum ar veni, o pâine de mâncat pentru activiştii partidului cu carnet portocaliu, roşu, galben sau verde. Tricolor încă nu e cazul.

Dacă ai preşedinte, prim-ministru şi miniştri, ai puterea. Şi banii. Poţi canaliza fonduri pentru diverse proiecte, pentru diverse localităţi şi zone unde partidul are un interes. Şi poţi bloca altele, ale adversarilor politici, Poţi sprijini diverse categorii de cetăţeni, poţi să măreşti pensiile, de exemplu, în prag de alegeri, poţi dezvolta investiţii care să ducă la crearea de locuri de muncă, poţi ţine leul pe loc.

Ai puterea şi banii, sprijini şi ridici comunităţile locale unde ai primari şi preşedinţi de consilii judeţene. Care primesc sume importante pentru drumuri, canalizare, infrastructură, apă, electricitate etc. Tot ce vor. Iar dacă populaţia e mulţumită de primar, îl votează la alegerile locale. Adică aduce voturi la partid. Fiind mulţumiţi oamenii de prestaţia partidului aflat de la putere, vor vota şi la parlamentare reprezentanţii acestuia. (Uninominalul în actuala formă e de formă). Adunând un număr cât mai mare de voturi şi având un număr cât mai mare de parlamentari, partidul câştigă alegerile când îi vine sorocul, iar preşedintele numeşte primul ministru din rândurile sale.

E un cerc, un lanţ, care nu se închide niciodată. Iar procesul se reia de la capăt: putere, bani, voturi.

Dacă Traian Băsescu va câştiga alegerile prezidenţiale, îl va numi, cel mai probabil, tot pe Emil Boc în fruntea viitorului Guvern. Premierul va căuta să îşi formeze Guvernul şi să obţină o majoritate parlamentară pentru a trece de votul de investitură. În acest caz, PDL ar putea lua în calcul o alianţă cu PNL şi UDMR, iar PSD va trece în opoziţie. Puţini sunt cei care vor rezista tentaţiei puterii, iar liberalii şi maghiarii nu vor face excepţie. Va fi vorba, cum am spus, de putere, bani şi voturi. Orgoliile absurde nu au ce căuta în politică, iar un politian adevărat nu va spune niciodată „niciodată”. Crin nu e Călin, iar Marko e acelaşi Marko. Se poate bate palma cu PDL fără resentimente, chiar dacă s-au fript unii cu alţii, pentru că toţi vor avea numai de câştigat. Iar Mircea Geoană se va duce la Dăbuleni să cultive pepeni. Miron Mitrea îl va aştepta cu dinţii gata ascuţiţi să-i sară la beregată.

Dacă Mircea Geoană câştigă alegerile prezidenţiale, va desemna, obligatoriu, un social-democrat în funcţia de premier, pe care îl va însărcina cu formarea Guvernului. PNL şi UDMR vor sta la uşa sediului de pe Kisellef cu listuţele de propuneri în mână. În acest caz, PDL va trece în opoziţie, iar Emil Boc se va întoarce la catedră. Băsescu va prelua şefia PDL şi se va antrena în opoziţie.

Dacă va câştiga Crin Antonescu alegerile prezidenţiale, va numi, evident, un premier de la PNL, iar Guvernul va fi constituit din PNL, PSD şi UDMR. Şi în acest caz, PDL intră în opoziţie, iar Băsescu, Geoană şi Boc vor avea probleme prin partidele lor după ce vor gusta din cupa amară a înfrângerii.

Sigur, mai sunt şi variante de dizolvare a Parlamentului şi de alegeri anticipate, dacă nu se va constitui o majoritate care să sprijine o formulă de Guvern, dar mizez pe senatori şi deputaţi că nu vor risca să plece acasă înainte de termen.

Şi mai iau în calcul, chiar dacă este o soluţie absurdă, şi posibilitatea ca preşedinte al României să fie ales Corneliu Vadim Tudor. Sau Gigi Becali. În oricare dintre aceste cazuri, nici Dumnezeu din Ceruri nu ştie cine va forma Guvernul şi ce se va alege din ţara asta…

Un răspuns to “Miza Cotroceniului”

  1. Simona M Says:

    Ce bine ai intuit totul… Se vede ca esti de ani buni prin „politica” :)))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: