Marea cu sarea

Rândul se rărea văzând cu ochii. Primii candidaţi la preşedinţie îşi rostiseră discursurile, care fulminante, pline de gesticulaţii şi spume la gură, care anoste, doldora de platitudini, în funcţie de vorbitor. Continuau să deşerte sacul promisiunilor electorale.

– Auzi, frate, doctorul cică promite să ne umple ţara de autostrăzi suspendate dacă vine la Cotroceni. Super. Ce mişto să ajungi de la Bucureşti la Cluj peste Carpaţi…

Bărbatul primi, în joacă, un cot în coaste, de la colegul din mulţimea adunată să asculte promisiunile candidaţilor.

– Fii serios, o să facă numai una până la mare, peste Dunăre, de la Bucureşti direct pe plajă la Mamaia.

Izbucniră în râs. Pe scenă apăru următorul prezidenţiabil.

– Vă promit că dacă mă alegeţi va fi o Românie strălucitoare ca Soarele sfânt de pe cer. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

– Uite la el, cine a mai văzut cioban preşedinte. Du-te, băi, la stână!

Cei doi îşi amintiră de înfrângerea echipei lor favorite în cupele europene şi începură să huiduie.”Pleacă din Ghencea, afară, pleacă din Ghencea” până întâlniră privirea rece a unui bodyguard care îşi încorda muşchii pe sub pulover.

Alt candidat, alte promisiuni.

-Nu mi-a plăcut primul mandat, dar mai vreau unul. Promit că n-o să las ţara pe mâna mogulilor şi a lui Iliescu şi să vă scot din criză. Vom avea creştere economică încă în primul trimestru al anului viitor. Hă,hă,hă…

Cei doi din mulţime strâmbară din nas.

– Lasă-ne, marinarule, ia-o pe blondă şi mergeţi pe mare.

– Şi ia-l şi pe Prostănac cu tine, şi pe Crin. Nu-i mai lăsa să urce pe scenă, să ne spună că fac peste noapte locuri de muncă, că dau 25.000 de euro pentru românaşii care se întorc acasă, că vor bun-simţ şi alea-alea..

O clipă se făcu linişte. Pe scenă, un candidat pe care nu îl cunoşteau.

– Dragi alegători, eu nu vă promit nimic. Nu vă promit marea cu sarea. Nu vă pot oferi locuri de muncă, pentru că acest lucru nu se află printre atribuţiile preşedintelui. Nu vă pot promite că o veţi duce mai bine dacă mă alegeţi, pentru că, pur şi simplu, sfârşitul crizei economice nu va depinde de mine. Nu pot să vă promit majorări de salarii şi nici reducerea şomajului. Sunt lucruri care nu depind de un preşedinte. Tot ce pot să vă promit, însă, este că voi încerca să fac tot ce este constituţional să numesc un guvern capabil, să redau străinătăţii încrederea în ţara noastră, pentru ca, în sfârşit, să o duceţi mai bine,

Liniştea persista în mulţimea rămasă cu gura căscată.

– Ce vrea ăsta, frate? Nu ne promite chiar nimic? Moşule, nouă nu ne pică nimic la alegeri, o măslină, ceva?

Bărbaţii îi arătară pumnul şi degetul mijlociu candidatului.

– Huo, dispari, băi. Auzi la el, fraieru”, ce tupeu. Păi cum vrei tu voturile noastre dacă nu ne promiţi nimic?  Ia să-i mai vedem odată pe ăilalţi, poate găsim vreo promisiune care să ni se lipească de suflet, indiferent cât de gogonată ar fi.

C-aşa-i românul, nu?

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: