În spatele lui Ponta

– Dragi colegi, vă mulţumesc pentru încredere. Ştiu că mulţi nu m-aţi votat, dar e cazul să trecem peste antipatiile personale şi să începem să modernizăm, împreună, partidul. Ne place sau nu, vă place de mine sau nu, trebuie să colaborăm. E bine ce am spus, domnule Năstase, domnule Iliescu?

Victor Ponta vorbea, parcă, la pereţi, nu vicepreşedinţilor cu care era obligat prin votul Congresului să conducă PSD, şi celorlalţi lideri de frunte. Mai nimeni nu-l asculta. Vanghelie întârziase numai de-al dracului, iar acum dădea sms-uri „pe surse” la presă despre discuţiile conducerii. Rodica Nassar, apropiata lui Geoană, se căznea să se rujeze, iar Constantin Niţă, un alt fan Geoană, îşi mângâia, absent, mustaţa.

– Vom lua decizii de importanţă capitală pentru partid. De azi începând nu se mai fac declaraţii pe treptele sediului şi nu mai intră nimeni cu maşina în curte. De mâine, cine întârzie cinci minute la şedinţe nu mai intră deloc, iar de poimâine vom gândi alte măsuri organizatorice. Sunteţi de acord, am vorbit bine, domnule Năstase, domnule Iliescu?

Cineva din sală căscă adânc. Altcineva tuşi. Un scaun scârţâi.

Ponta se scuză cu voce tare şi formă un număr pe mobil.

– Alo, tată socrule, te pun pe speaker să auzi şi mata ce decizii iau eu aici şi să îmi spui dacă sunt pertinente. Poate îmi mai dai spui una, alta, deseară, dacă treci pe la noi.

Vanghelie se opri din butonat. Avu impresia că noul preşedinte vroia să-l pună cu botul pe labe şi că toate măsurile anunţate se refereau la el. Ridică din umeri, semn că îl cam durea în cot de vorbele lui Ponta. Îşi reluă sms-urile.

– La sfârşitul săptămânii nu voi putea veni la şedinţă, că am etapă de raliu. Propun ca şedinţa să fie condusă de tova, ăăă, de domnii Năstase şi Iliescu. Cine este pentru?

Mâini apatice se ridicară la vot. Vanghelie se abţinu, părând concentrat asupra mobilului. Mai toţi erau cu capsa pusă, că ieşise „ăsta micu”, cu caş la gură, încă, în politica mare, şi pe care îl considerau cam necopt. Dragnea numără voturile şi dădu din cap spre preşedinte. Propunerea fusese aprobată.

Preşedintele partidului se ridică de la masă.

– Dragi colegi, ies la declaraţii de presă în sala alăturată.

Le ură să aibă spor şi îi ameninţă, în glumă, cu degetul, amintindu-le să nu uite cine îi va conduce de aici înainte şi cui trebuie să-i dea ascultare.

În spatele lui Ponta, Adrian Năstase şi Ion Iliescu îşi dădeau mâna şi îşi făceau semnul victoriei.

Partidul era, din nou, în sfârşit, al lor.

Un răspuns to “În spatele lui Ponta”

  1. Paul-Sorin Tiţa Says:

    Cam aşa este, în spatele lui Ponta stă tot leopardul roşu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: