Viitorul din sondaje

Discuţie liberă purtată între un lider al PDL de la centru şi unul din teritoriu, primul aflându-se în vizită de lucru pentru a lua pulsul organizaţiei după ultimul sondaj de opinie şi declaraţiile premierului Emil Boc conform cărora democrat-liberalii nu guvernează ca să dea frumos în sondaje.

Şeful de la centru, puţin îngândurat. Soarbe cafeaua încet, privind întrebător pe deasupra ceştii portocalii.

– Şi, cum stăm p-aici?

Liderul filialei e şi mai îngândurat. Ochii îi alunecă când în stânga când în dreapta, neliniştiţi.

– Prost, ca peste tot. Nu am avut curaj să ies nici la zilele satului natal, să nu arunce careva cu ouă după mine. Se duce dracului şandramaua, să ştiţi de la mine. Ne înjură toţi, ne fac în fel şi chip. Eu degeaba mă lupt, degeaba am realizări, imaginea partidului s-a dus de râpă. Şi asta nu din cauza noastră… Ştiţi, noi suntem mici… De sus e problema…

Îşi aruncă ochii sugestiv spre tavan, de parcă Boc ar locui deasupra.

– Ne judecă lumea, ne face incompetenţi. Ne acuză că le băgăm mâna în buzunar, că le luăm din salariu, că nu avem soluţii. Că nu suntem capabili să le dăm de lucru, că a crescut şomajul. Că nu avem măsuri de redresare economică. Cică numai la gargară suntem buni. Ştiţi, nu noi, că noi suntem mici. Ăia de sus…

Privirea îi urcă, involuntar.

Şeful de la centru suspină. Puse cu grijă ceaşca pe măsuţă.

– Deci e de rău?

– De rău puţin zis. E groaznic. Noi ne străduim să luăm apărarea partidului şi a Guvernului, ştiţi că aşa am primit sarcină de la Bucureşti, dar unii o fac fără tragere de inimă. Ăsta e adevărul. Că nu ai replică. Ce poţi să zici, cu ce argumente să vii, când ştii care e realitatea?

Omul partidul din teritoriu se făcu mare în fotoliu. În urmă cu un an-doi nu ar fi îndrăznit nici să mârâie. Acuma spunea pe şleau ce avea pe suflet. Partidul era în criză.

– Iar ceea ce a spus domnul preşedinte Boc, să mă iertaţi, că noi nu guvernăm să fim frumoşi în sondaje, e o prostie. Păi de ce guvernăm să nu mai prindem un mandat? Şi asta cu sacrificiul pentru binele ţării. Nu o să mă sacrific eu pentru ţară, asta să fie clar, ca să profite PSD şi PNL. Credeţi că vom recupera în doi ani dacă o ţinem tot aşa cu criza asta, procentele pierdute până la alegeri? Niciodată, vă garantez eu. Dacă dânsul crede altceva, e fix problema sa, dar să ştiţi că greşeşte.

Îşi dăduse drumul la gură şi nu se mai putea opri. Se gândea cu groază cum să-şi salveze funcţia şi mandatul, după viitoarele alegeri.

– Noi am intrat la guvernare ca să scoatem ţara din criză şi bine am făcut, dar nu ştiu cum se face că nu reuşim. Noi ne chinuim aici să ţinem partidul, iar cei de la centru, nu, nu dumneavoastră, să trăiţi, parcă sunt rupţi de realitate. Vom ajunge că nu vom mai avea curaj să ieşim pe stradă. Credeţi că pe mine, sau pe alţii din partid, ne interesează, acum, că peste doi ani România va ieşi din criză? Ce ştiu eu ce va fi peste doi ani? Ce, îmi garantează mie domnul preşedinte Boc că măsurile luate acum îşi vor arăta atunci roadele, iar la viitoarele alegeri vom avea iar 30 la sută în sondaje? Să fim serioşi…. O ştiţi şi dumneavoastră la fel de bine ca şi mine că tot ceea ce contează în politică e câte voturi poţi aduna. Or dacă şi peste doi ani vom fi în budă, dacă recesiunea se menţine, dacă şomajul creşte şi pensiile scad, cine credeţi că ne va mai vota?

Se opri din vorbă, gâfâind. Era iritat de situaţia creată şi nervos că nu întrevedea nicio soluţie. Criza şi efectele sale îl transformase într-un pachet de nervi.

– Şi să mai ştiţi un lucru, noi în teritoriu degeaba avem oameni buni în administraţie, degeaba îşi îndeplinesc promisiunile electorale, că vor pierde din cauza votului politic. Lumea nu va vota PDL, oricât ar fi candidaţii de buni. Şi asta nu din cauza noastră… Ştiţi, noi suntem mici… De sus e problema. La asta v-aţi gândit?

Reproşurile curgeau pe bandă rulantă. Liderul de la centru îşi prinse capul în mâini. Se gândea că mai avea de mers şi în alte judeţe şi dacă aceasta era starea de spirit peste tot…

– Să îmi explicaţi şi mie de ce dacă avem atâţia oameni buni în partid şi atâţia specialişti am pus nişte nulităţi în Guvern, nişte miniştri pe care nu îi vede nimeni sau care azi spun una şi mâine alta. De ce nu avem soluţii să ieşim din criză şi de ce alte ţări au ieşit deja? Cum poate să spună acum primul ministru că economia va scădea şi mai tare în perioada următoare iar şomajul va creşte? Păi ăsta e efectul măsurilor luate de Guvern? Cum se poate ca…

Un ţârâit discret de mobil îi întrerupse tirada. Şeful de centru răspunse şi înţepeni. Ridică, sugestiv, ochii în sus.

– Da, da, domnu preşedinte. Da, sunt aici, acuma povesteam care e treaba cu partidul în teritoriu.

Făcu o pauză ascultând cuvintele lui Boc.

– Da, păi, da, să ştiţi că, ăăă, stăm bine. Membrii noştri de partid sunt optimişti şi încrezători în măsurile Guvernului. Da, da, şi au încredere în dumneavoastră că veţi readuce partidul la 30 la sută şi că vom câştiga alegerile din 2012. O, da, mi-au spus că nu cred în sondajele de opinie şi că opinia publică susţine programul şi măsurile Guvernului PDL. Da, să trăiţi. Respecte…

Preşedintele filialei din teritoriu ieşi trântind uşa.

Un răspuns to “Viitorul din sondaje”

  1. Paul-Sorin Tiţa Says:

    Sună destul de cunoscut pentru cine îşi mai aminteşte cum era înainte de 1989. Nu s-au schimbat prea multe de atunci: partidul a fost şi a rămas în toate, însă departe de orice interes general.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: