Măsura hoţiei

Roberta Anastase bătea darabana pe pupitrul prezidiului Camerei Deputaţilor. Se plictisese repede de dezbaterile pe marginea Legii Pensiilor. Era seară, era şi obosită, se temea să nu i se vadă cearcănele.

Se aplecă spre dreapta, către secretarul Camerei, Sever Voinescu, evident tot de la PDL Şuşotiră fără să mai fie atenţi la cei din sală.

– Nu trecem odată la votul final? Hai că pleacă şi dobitocii ăştia de la PSD şi PNL şi putem respira.

-Vezi că s-a rezolvat cu cartelele, băgăm o defecţiune, ceva, să putem da votul final prin ridicarea mâinii. Să ai grijă, Roberta, la numărătoare, să nu fie prea bătătoare la ochi.

– Auzi, o să le spun şi eu să facă ciocu mic, că noi suntem, acum, la putere…

Preşedintele Camerei Deputaţilor se încordă. Urma momentul cheie al serii. Privirea îi zăbovi prin sală, trecu la votul final pe Legea Pensiilor şi anunţă, sec, după o numărătoare de trei secunde a mâinilor ridicate, „a trecut cu 170 de voturi”.

Voinescu o felicită, deputaţii PDL, cam 80, singurii rămaşi în sală, începură să aplaude.

– Bravo, Roberta. I-am dat gata. Ai văzut ce uşor a fost? Iuţeală de mână şi nebăgare de seamă. Mă temeam să nu zici 200 de voturi, că prea săream calul, dar 170 e numai bine.

– Mulţumesc, dragă. M-am descurcat, nu? Legea Pensiilor a trecut, asta e tot ce contează. Contează mai puţin cum…

Îl bătu pe Sever Voinescu pe mână.

– Ştii la ce mă gândeam? Dacă am reuşit să votăm aşa o lege şi să plusăm voturile cu câte am vrut noi, de ce nu am putea să votăm o lege pentru desfiinţarea Opoziţiei? Uite, mai facem o şedinţă tot aşa pe seară, zicem că au fost 170 de voturi, chiar dacă în sală suntem tot cam 80 ca azi, şi gata, adio PSD, PNL şi PC. Trimitem legea la promulgare la Şefu’, a doua zi dimineaţă apare în Monitorul Oficial şi am scăpat de ei. Ce spui? Ar merge? Dacă a funcţionat o dată, ar merge şi altă dată, nu? Cum se zice, ăăă, e creat precedentul. Ar fi legal, nu, câtă vreme apare că legea întruneşte numărul necesar de voturi? Doar noi suntem la putere şi putem face orice, nu?

– Auzi Roberta, dar nu crezi că ar putea crede cineva că modul în care acţionăm noi aduce o dictatură?

Şefa Camerei Deputaţilor începu să râdă ca la o glumă bună.

– Dictatură? Dar eu ştiu că doar în comunism a fost dictatură, or nu mai avem comunism de 20 de ani…

Nu simţi urma de îngrijorare care răzbătea, totuşi, din glasul lui Sever Voinescu.

Nici nu avea cum…

Un răspuns to “Măsura hoţiei”

  1. Paul-Sorin Tiţa Says:

    Eşti cam optimist crezând că hoţia lor poate să aibă măsură. Asta ar presupune posibilitatea ca aceasta să se sfârşească într-o bună zi de la sine. Nu, nu au măsură nici în hoţie şi nici în nesimţirea lor. Nu au măsură în cinismul cu care tratează populaţia României ca pe un grup de cobai.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: