Eu când vreau să nu demisionez, nu demisionez

Se învârtea ca un leu în cuşcă în faţa oglinzii. Singur în birou, îşi desfăcuse nodul cravatei şi îşi aruncase sacoul, neglijent, pe un scaun. Vorbea în engleză, ca să se facă cât mai bine înţeles, exersând discursul pe care avea să-l susţină în plenul PE..

– Stimaţi colegi, nu demisionez! De ce să fac acest lucru? Par a fi un fraier? Nu sunt obligat să plec din PE, am fost ales ca şi voi de cetăţeni. Am în spate electoratul care m-a trimis să îi reprezint la Bruxelles şi Strasbourg. Şi ce dacă scrie în ziarul ăla de scandal că m-au prins cu mită? Aia era mită, nişte amărâţi de 12.000 de euro? Păi ce, eu atâta valorez? Să avem pardon, uitaţi-vă la mine. Adică eu am ajuns coruptul numărul unu al României, al Europei?

Făcu o pauză. De inspiraţie. Adoptă un ton prietenos. Doar i se adresa preşedintelui PE şi căuta să-l îmbuneze.

– Jerzy, prietene, hai să fim serioşi. Ce mare lucru că am stat de vorbă cu lobby-ştii ăia? Parcă am fost singurul? Le-am dat nişte sfaturi, consultanţă, am semnat un contract. De unde să fi ştiut că sunt jurnalişti de investigaţie, sub acoperire?

Se încruntă. Răspunse ca şi când un interlocutor nevăzut îi adresase o întrebare.

– Cum adică nu aveam voie să fac lobby? Asta e glumă, nu? Doar nu am furat? Am fost plătit pentru nişte sfaturi. Con-sul-tanţă. Înţelegeţi? Ştiu că scrie în regulament că nu am voie să fac afaceri, dar asta nu e afacere. E un ban cinstit, pe munca mea. Şi amendamentul care a ieşit exact aşa cum au vrut ziariştii nu l-am propus eu. E drept că e forma pe care i-am trimis-o lui Bodu, dar poate e varianta lui. De ce să demisionez?

Îşi drese glasul, tuşind scurt.

– Dragi colegi, nu am niciun motiv să plec din PE. Absolut niciunul. Şi ce o să fac? Adio salariu de 7000 de euro pe lună, adio rentă viageră, adio deconturi, adio statut de MEP. Cum credeţi că voi da de bună voie cu piciorul la aşa ceva? Şi pentru ce? Că ceilalţi doi, austriacul şi slovenul, au demisionat? Treaba lor. Ce, e obligatoriu să demisionez şi eu? Să fim serioşi… Nu mă compar cu ei, nu sunt vinovat, nu am făcut nimic.

Vocea din oglindă îl luă la bani mărunţi.

– Şi ce dacă urma să încasez 100.000 de euro pe an pentru alte amendamente depuse la diverse legi în urma acţiunilor mele? Realitatea e că nu am văzut niciun ban din cei 12.000 de euro. Păcat, că muncisem trei zile pentru ei. Numai eu ştiu pe la câte uşi am bătut să strecor amendamentul ăla…În fine. Şi ce dacă Grupul Socialist din PE a decis excluderea mea? Şi ce dacă Ponta a promis că mă exclude din PSD? Eu dacă vreau să nu demisionez, nu demisionez! Şi ce puteţi să îmi faceţi? Nimic…Obraz? Ce obraz? Aşa, nu îl am, şi ce-i cu asta? Vă spun eu că e o conspiraţie a euroscepticilor împotriva României, a UE, a PE.

Scuipa cuvintele ca din mitralieră. Ridicase tonul. Oglinda intră în panică.

– Chiar nu înţelegeţi? Nu sunt vinovat, e o lucrătură. Au vrut să îmi strice imaginea. Imaginea mea de europarlamentar. Au vrut să discrediteze imaginea României, a Uniunii Europene. Vă rooog, vreau să rămââââân în Paaarlaaameeentul Eupeeeeaaaan…Vă rooog… Nu pleeec, nu îmi dau demisiiiaaa…

Mai mulţi funcţionari europeni se adunaseră ciopor la uşa biroului. Vocea ridicată dinăutru se auzea clar.

Un întârziat din spate riscă o întrebare.

– Cine e?

– Un europarlamentar român, Severin. Nu vrea să demisioneze după scandalul de mită din „Sunday Times” ca ceilalţi doi.

– A, român? E clar atunci. După ce că e corupt, e şi nesimţit. N-are onoare şi nici curajul răspunderii…

Grupul se sparse instantaneu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: