Rocker sau supra doza de p..a mea

„Morgen” mi-a plăcut la nebunie, am râs, m-am relaxat, dialogurile au fost spumoase, Andrei Hathazi a făcut un rol de milioane, accentul ardelenesc nu zgâria la urechi.

Marian Crişan făcuse un film mare.

Cu aşteptări mari m-am dus şi la „Rocker”, mai ales că rolul principal îl juca un actor clujean, Dan Chiorean.

Registrul era altul, o tragi – dramă, dacă se poate numi aşa, cu o poveste despre consumul de droguri şi care urmăreşte zbaterile unui tată care îşi vede fiul dependent.

Acţiunea nu se mai desfăşoară în Salonta, ca în „Morgen”. ci la Oradea, deşi nu înţeleg de ce nu a fost plasată la Cluj-Napoca, oraş mai mare, droguri mai multe.

Pelicula pare, cum sublinia o cunoscătoare în domeniu, aflată la vizionare, un decupaj din viaţa lui Victor, interpretat de Dan Chiorean, un segment luat şi expus publicului. Nu ştii nici când şi de unde a început, nu ştii nici când şi unde se termină, pentru că finalul e mai abrupt decât căderea unei ghilotine şi te face să te ridici, nedumerit, de pe scaun şi să te întrebi „Atât?”.

Filmat în Oradea, cu ardeleni, filmul abundă în dialoguri neaoşe în care apare omniprezentul „no”, şi chiar mă întrebam oare cum va fi tradus în engleză, franceză etc, dacă va fi scos la vizionare „la export”. Cum va fi privit/ ascultat de bucureşteni, de restul românilor, pentru că nu este un film regional, care se adresează Transilvaniei.

Şi mai abundă „Rocker” în ceva, din păcate. În înjurături. Iar preferata e „p…a mea” încât, la un moment dat, am şi pierdut numărul p…lor care răsunau din gura protagoniştilor…

Am înţeles imediat după 1989 nevoia de a înjura în filme, şi atunci a fost un exces de pu..e şi piz..e pe ecrane, dar, sincer, acum nu am înţeles rostul.

Jur că mă aşteptam la scena în care Victor iese cu frizeriţa blondă, prietena lui, şi cu fiul ei de vreo 7-8 ani, pentru aniversarea zilei de naştere a celui mic, ca puştiul, văzând tortul cât două prăjituri puse una lângă alta, să exclame „Ce p..a mea de tort e ăsta?”.

Mă gândesc că te mai duci la film cu un copil, poate va ajunge la televizor. Când p..a mea, vorba aia, îl vor da, după miezul nopţii, cu bulină roşie, pentru ca apoi să se plângă regizorul că nu a făcut audienţă?

Şi încă ceva. Am înţeles că Victor e personajul principal, dar, totuşi, a fost prea de tot să faci tot timpul sharful pe el, şi când era în prim plan şi în plan secund…

Apoi, nu am înţeles mesajul, cum ar veni. Ok, se ia un tată cu copil dependent de droguri (scena cu fiul în sevraj, care se dădea cu capul de dulap, a fost mai mult decât reuşită, chiar mi-a dat fiori) dar nu am văzut nicio încercare, o tentativă, un gest prin care Victor ar încerca să îl salveze, să îl ducă la dezintoxicare. Rămâi la final cu impresia că nu este speranţă pentru un dependent, decât să îi cumperi „mingiuţe” în continuare iar el să îşi injecteze drogul între degetele de la picioare…

În schimb, Dan Chiorean mi-a plăcut, încruntat, disperat, iritat, nervos, vesel, îngândurat, preocupat. Nu e uşor să fii tată de băiat dependent de droguri, nevoit să furi schiuri pe care să încerci să le vinzi o jumătate de film ca să scoţi un ban cu care să plăteşti datoriile la dealer.

Nu pot decât să aştept al treilea film de lung metraj al lui Marian Crişan.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: